lasă că vine ea toamna
ai să îmi legi iar șireturile la teniși
ai să mă bați pe umăr enervant
și am să tac de parcă toate corăbiile de hârtie
mi s-ar fi înecat deodată într-o apă amară

până atunci mai culeg 2 sau 3 păpădii
mă dau cu barca prin nori
modelez din plastilină albastră
oameni mici cu pălării uriașe
nici nu sunt aici
dacă vrei să știi
lucrurile dispar în ceață
umbra ta e jumătate ștersă deja
cu radiera de la creionul meu chinezesc
prea vechi pentru luna lui iunie

nici nu vreau să știu
că suma absențelor e egală cu numărul kilometrilor
care măsoara distanța dintre mine și prietenii mei

uite
mă împiedic mereu pe stradă
spun bună seara în mijlocul zilei
fac gafe strălucitoare
și uit mereu fereastra deschisă
atunci intră în casă
toate păsările alea mici și enervante
pe care le hrănesc zi de zi

uite
am să arunc vara asta într-o cutie de tablă
plină cu fluturi-mărțișor pietricele din lipscani
nasturi de metal cumpărați din anticariate
am să o las acolo până la toamnă
atunci voi scrie pentru ea
2 poezii și jumate
va fi îndeajuns

asculta poezia in lectura autoarei