Monolog

Sunt atatea luni de cand n-am mai scris nimic
nici macar o pagina oarecare in tocul usii.
Creonul meu e ros de-atatea ganduri ascutite
taiate in doua emisfere
ca doua jumatati stangace de plictiseala.
A trecut plimbandu-se sufletul
singur,nelinistit,ca o umbra pe foaia alba
prea alba de cand a nins cu silabe...
Lumea e mica, cat steaua polara a zambetului
ce-l desfasor cu gesturi monumentale
de artist.Va rog sa aplaudati
sunt atatea luni de cand n-am mai scris nimic
nici macar o pagina oarecare in tocul usii
acum faceti liniste
actorul va iesi pe usa din dos
ini timp ce cortina va cadea trista
peste privirile voastre.