agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1586 .



Bună dimineața...
poezie [ ]
Pășiți încet...iarba încă mai e adormită și aminitirile nu au plecat... se joacă!

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Lady Allia ]

2007-06-22  |     | 




bună dimineața bunică - îți sărut mâna adânc să-ți simt venele bătrâne
am curs prin fiecare picătură de sânge din tine - atât m-ai iubit
bună dimineața bunicule - te îmbrățișez până la oase să îți alin durerea
cu care mă simțeai de fiecare dată când julită fugeam la tine
bine că nu mai ești bunicule să mă vezi - sau poate dacă erai...
însă...uneori am trupul și sufletul julit până la sângele bunicii
să vă mai zic de pe-acasă - din satul cu mulți pomi și câmpii verzi
soarele e sus demult în capătul grădinii - nagâții se aud țipând pe baltă și spicul e auriu
a mai crescut iarba în curte - nu mai e nimeni să ascută coasa și nimeni să o taie
o ciugulesc amintirile și eu - când mă aplec și o rup încet așa cum m-ați învățat
bunică...nucul matale e mare - umbrește mai mult decât trebuie, dar nu mai sunt cozonacii...
cuptorul se dărâmă încet - nu mai sunt mâinile care să-l lipească cu grijă ca pe un prunc
bunicule...ți-e mărul bătrân - dar flori albe-roz tot mai dă câte una...să mi le pun eu în păr
a, da! uitam să vă zic la capătul crucii - mi-e dor de leagănul în care m-ați legănat
unde l-ați pus dragii mei? - în curând am de pus în el o altă fată - strănepoata voastră
mlădița mea ce-mi curge prin fiecare por până la zâmbetul cel mai curat
am să-i cânt cântările voastre și am să o leagăn - să învăț și eu să fiu venă și oase
rândunicile bunică...mai sunt încă la streșina casei - casa nu mai este decât jumătate
acum mai adiați-mi o dată frunzele de cireș peste frunte - să pot să plec

http://i134.photobucket.com/albums/q91/Lady_Allia/amintiri/bunicii.jpg

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!