1.
Ierburi uscate au perforat câmpul,
Buzele iedului cu gâtul de sticlă
Le ignoră.
Izvoarele s-au ascuns în adâncuri,
Unde nu ajunge setea.
Norul umblă cu trăsnetul în mâini,
Creanga alunului din pădure.
Oameni de cârpă duc iedul la gură.
În fundul pământului
Se scutură șarpele de solzi.
2.
Falcă de taur în aerul roșu,
Soarele mușcă.
Încotro au fugit avioanele?
Cineva se trezește în cer
Și stoarce cearșaful-
Cad picături sărate.
3.
Am pierdut un cal și un om.
Din calea deșertului
O făptură nepotcovită sare în oază.
Neînduplecată e soarta copacului-
Să ardă în mijlocul nopții
Pașii păianjenului.
Apa înghite flăcările.