Prietene,
of nebunii de noi
prea cuminți
între toate visele
timpului neîntâmplat
între poeme
amintiri
dinspre viitorul prezent
din trecutul
nebunilor necuminți
ce-am fi fost
cândva
undeva...

Și nu prea mai e nevoie
în arșița asta
de cumințenie...
Prea agresivă
e viața
celor pentru care
băsmeam
amândoi
despre dragoste...

Prietene,
prea departe
îmi ești
de lacrimile
pe care doar tu
reușeai
să le aduni
în fântâni...

Și-am în ochi numai foc
printre răii cei buni...