agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-03-25 | |
O sfădește, prima oară
Iarna, noua primăvară, Zicându-i în față verde, Celei pe care-o precede: - Fii atentă ! Vezi ce faci ! Dacă vrei să te îmbraci Doar în verde monoton ! Pune-ți și-altceva în ton Cu superba mea hlamidă. Haide ! Nu mai fii timidă ! Vei vedea c-așa gătită, Cu muguri împodobită, Viorele, aișori, Albăstrele și-alte flori, Vin cocori să te pețească, Soarelui să-i povestească, Soli spre cer și spre lumină De frumoasa ta grădină ! Dar timidă, primăvara îi răspunde: - Surioara mea mai mare, nu te teme ! Pentru toate este vreme ! Vreau întâi veșminte noi Să îmi țes la ceas de ploi Din a ierbii firicele. Pun la gât muguri-mărgele, Iar apoi să-mi prind în păr, Roze și-albe flori de măr. Sigur că așa gătită, Cu culori împodobită, Voi fi cea mai mândră-n rochia Pusă-n ciuda Babei Dochia. Când cocorii m-or peți, Soarelui vor povesti, Iar căldura-i feciorească Fi-va-n mine să rodească, Ce s-o coace-apoi în vară, Pentru toamna-surioară. Iarnă, nu fii-ngrijorată ! Eu, așa îmbujorată, Mă voi descurca prin vreme ! Du-te, și nu te mai teme !
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate