vezi tu
se întâmplă să-mi scot vanitatea în oraș
scotocim un firesc
până la exasperare
mai tai & cordials cherie
electroșocuri trec din timp în timp feliate subțire
în fața ferestrelor plutește o mare
nepăsare
vecină cu după-amiezele lui
dumnezeu

nu se mișcă aerul nimic nu se
strânge între sandale și nivelul de acces
câteodată
mă întreb de ce închid ochii
tu spui stop abia te aud
obișnuiai să fii
caz închis olea

mai aprindem o țigare e timp aici
încet și estetic
cu o precauție de parcă mi s-ar sparge vocea de
atâta inimă
ne-am putea atinge am urca treptele una câte una
până la profeții depășim cu brio un plictis la
etajul următor poți citi ziarul de mâine
o palmă două mai sus
ai fi putut să fii iubita lui

apoi vine fata morgana dezleagă cu deferență iluzia
organizării noastre în oglindă
taie sincer
capetele niciun icnet doar
surâsuri rămân ca o miere în colțul gurii
nota de plată e veșnic aceeași
toți vor ceva povești
nevinovate gene
umede să fie
tu vrei
toată uitarea
e a ta

pe scaun rămăsese piatra
adâncită neted pe care aluneca
sudoare
vreau să-i știu numele