Cu lavă-ncinsă aș arde
Răzlețul gând ce zboară
Prin fiece celulă.
Încet,el mă omoară.

L-aș pune într-o navă
Să-l ducă-n depărtare,
Plutind la nesfârșit
Pe-ntunecata mare.

Scăpa-voi de-ntuneric
Gonind înspre lumină.
Tu,înger adorat,
Cu aripa ta cea fină,

Ridică-mă din neantul
În care am căzut,
Păstrează-mă alături
Ca pe-un ostatic mut.

Servește-mi la nevoie,
Alături să îmi fii,
Tu,înger de lumină
Cu aripile-ți vii.