Boemul luciu clandestin,
Al vieții organice din piele,
Complice pur, dar vinovat devreme,
Mi se arată, juvenil.

Absurda luptă întortocheată,
Dintre rațiune și ce simt,
Mă face uneori să mint,
Cu nonșalanță aristocrată.

Sofisme ori construcții bune,
Supape triste ale celor ce pierd,
Mă țin in viață, să pot încă să merg,
Serios, cu treabă, nedetectat de lume.

Dezinteresul provoacă interes.
În pivnițele minților murdare,
Durerea altora nu doare,
Când au ales. Căci ele vor progres…

Progres ori doar diversitate,
Păstrarea unui orizont larg,
Lasciv în el să pot să-mi scald,
Complicele, în ceas de noapte.