cursorul(odată cu ideile) pâlpie, negru pe alb, iar eu
îmi găsesc claritatea doar între cele doua stări de agregare ale sale
a fi sau a nu fi,
pe care monitorul, ca un Hamlet hipertehnologizat
și mut
le șuieră printre dintii-pixel
(oare cum ar fi scris Shakespeare dacă pe lânga firea
oamenilor ar fi luat în vedere și rezoluția?)
pe palimpsest(cunoscut și sub numele de Notepad)
caracterele apar ca într-o
poveste biblică pierdută între ruinele antice
ale unui hard-disk ne-defragmentat
și nimeni nu ține cont de forța
imuabilă (poate puțin șovăielnică)
care uzează tastatura
desigur, dacă scânteia divină ar înceta să mai curgă
printre venele de fier
ale prizelor
totul s-ar întoarce în Nimic până când
cineva ar hotărâ că viața binară merită o a doua șansă
și ar apăsa cu degete sigure pe butonul
care într-un mod ciudat este denumit
Shutdown
atunci totul ar reveni la normal
totul ar continua
de unde a fost oprit...

mâna sorții(redenumită mouse) îmi tot alunecă printre
degete... timpul, cea mai neînsemnată dimensiune
a universului (virtual) curge liniștit
ascuns într-un colț al ecranului
parcă pentru a fi observat doar atunci când e prea
târziu.

am și uitat stiloul care zace desupra unei foi albe pe
care cineva a scris cu litere de mână:

The page cannot be displayed
Click the Refresh button, or try again later.