Motto: "Încerci să trăiești, încerci să iubești
Și firea încearcă, la rându-i,
Piedici să-ți pună; ci gându-i
Prea aprig să-l mai oprești!"

Nimeni n-are scris destinul
Pe un petec de hârtie.
Înciudat ne roade chinul
Dorului ce-a vrut să fie.

Lacrimi curg cu miile...
Cine însă ia în seamă
Fulgii veștezi care cheamă
Din neant stihiile?

Când din ceruri cade focul
Aprigilor suferințe,
Ielele-și întețesc jocul
Cu-alte patimi și dorințe.

Ne simțim pe dată altfel,
Dar sfârșim prin a rămâne
Neschimbați de cele zâne
Făr' de suflet, făr' de țel...