Câte cuvinte uitate de vremuri și timp,
Au fost și-au trecut prin viața pustie,
Câte cuvinte pierdute-n răstimp,
Trecut-au-și nimeni nu știe.

Câte cuvinte am rostit pe parcurs,
Nu le mai țin in suflet ascunse,
Și ele-au zburat,și timpul s-a scurs,
In codri departe de vânt au fost duse.

Cuvinte sunt cele pe care le știm,
Căci totul in viață e graiul,
Cu care românii voioși ne mândrim,
Și-n suflete avem numai raiul.