agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-07-03 | |
Zid.
Am două restanțe la fericire. E supradoză de sentiment Și știu că nu va fi cum Vreau eu Pentru că nu tânjesc dinadins, Din adânc… Nu ne sinucidem: Se prea poartă pattern-ul. I’m in the creative mood. Uite cum viața face poză, Ca un roundabout magic. Oamenii de știință Încearcă să prezerve ultima Imagine de pe iris. “Gândul cel din urmă”, Forstår du? Mă încolăcesc cu frică De prima frică Furată din magazinul de jucării. Leagănul te poate purta Prin locuri înainte nevisate; Nemaivisate. Þi-e frică de melci? Ei poartă totul cu ei, În ei. Pe ei Să-i învinuiești de inaptitudine Ar fi hybris-ul extrem. Eternă- Așa aș vrea să fiu, Dar sirenele n-au suflet Și trăiesc trei secole. Invită-mă la un ceai critic, Critică-mă cu ochii închiși. E reducere la benzi desenate. Vezi cum imaginile nu mișcă? Color... I’ve got no time, Dar mai am o bucată De creier funcționabil, Sensibil Și dornic de a împărtăși Frigul născut din prea mult eu. Agită-mă: Vei vedea bulele de aer Luptându-se pentru o gură De libertate. Ce ți-e și cu „Declarația de Independență”? Comemorez haotic totul. Va veni toamna, Când vara va muri Și vom aștepta iarna Pentru zăpadă, Vin fiert Și prostii. Știu că dau o impresie Bizară… mult sau puțin Spus? Cineva mă cunoaște, Dar e relativ departe. Am învățat să trăiesc Ca o libelulă reloaded: Let’s ride the creepy night! Vino puțin, Mi-e dor doar să mă uit La tine, Apoi să pleci; Fă-mă plină de tine Pentru o secundă întârziată. Nu disperăm, Nu ne mărităm, Doar cosmetizăm cât putem, Ca să nu se vadă, Să nu răsară Latentul din noi. Nu e coșmar, E ideal și-l vom urma. Þigara de stele Te luminează Și te văd. Scopul e să mă vezi tu, Dar ratăm, Din nou, Irevocabil. Aici pulsează trăirea, De la tâmple în jos Pe o față mirată, Curată și copilă. Totul e lung, Totul așteaptă. Te am, Deci tac. Nu ascult tăcerea; Așa ceva nu există. Dă-ți volumul la maxim, Fii o boxă Și lasă-mă să trepidez Cu inimă cu tot. Nu mai e mult; Va fi exemplar Felul în care ne vom revedea Și-ți voi reproșa în gând Tot ceea ce închid În mine De când știu că sunt fată Și am menirea de a Purta fustă.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate