Atunci când dulce se arată,
Acea tentație morbidă,
De a avea și tu o piatră,
Uite-te-o clipă în oglindă.

Ceea ce vezi să nu te sperie,
Și nici ceea ce-o să urmeze.
Stai calm și lasă o bacterie,
Ușor ușor, să te dezintegreze.

Este atât de simplu: ești obosit;
Și simți nevoia unui somn aparte,
În care toate se vor fi oprit.
Iar visul tău nu e departe.

Un simplu gest, dar cât contează gestul,
Chiar dacă iei ceva lipsit de-orice valoare.
Știi bine asta. Cât despre restul,
Nimeni nu știe cât te doare.

Dar tocmai asta este însăși ideea:
Durerea. Să o cunoști, s-o porți în tine.
Nu iți pot spune eu ce trebuie să faci, de-aceea,
Fă cum crezi tu ca este cel mai bine.