Într-o clipită i-am sărutat încălțările
Și tălpile acelea mi-au căzut în palme-
Cum să umblu cu mâinile în buzunare
Domnule agent de stradă?

Numai eu știu câte fire de ploaie
A țesut norul în puloverul ei de iarbă-
Rochia galbenă îmi este umbrelă.

Sexul ei e o groapă adâncă,
Toți trecem pe-acolo,
Nimeni nu șade la rând.
Ce prunc să fie acela
Cu care își rujează buzele?

Iată un deget pe dâra de sânge!
Merge năuc, fără pași, alunecă.
Solz de întuneric, acoperă fapta.
A plecat de lespedea unghiei
Care-i șade pe cap.

Cu ce treabă prin cimitir?
Exersez mersul în mâini.
Aștept răsăritul
Ca pe un colac de salvare!