mă ascund în singurul gol de aer
care se formează în mine
dacă m-aș crede un sfânt aș încerca să levitez
simt cum vidul îmi aruncă pierderile
de oxigen gri peste umeri
ajung la starea de fumetto
de unde nu mai pot distinge nimic

riguros învăț pas cu pas trecerile arse
însemnate discret pe frunte
mă opun mie însumi
eliberând exaltat un represiv supra-eu
în rezonanță cu vulgul
știu contrariile cum să reacționeze
la fulgurațiile istovirilor deșirate

mă refugiez în singurul eu rămas
fără ambiții centrifuge
autocaracterizare printr-o singură
figură geometrică:
un tricerc în frenezia distoniilor…
privit din afară.