Daruri de la creștini

Să nu crezi că vreun frate va da doi bani pe tine –
Îți va da doar cuvinte, și-ți va vorbi-n psaltiri,
Îți va grăi în pilde atâtea căi spre bine,
Dar nu-ți va da, căci n-are, dovezi pentru iubiri –


Să nu crezi că vreun frate îți va întinde-o mână –
De totuși o va face, să nu te miri că-i goală –
Aici, în bazilee, mizeria e stăpână –
Și Dumnezeu e leacul ratat, la orice boală –


Să nu crezi că se-mparte, aici, lângă altarul
Unde se tot vorbește, de sfinți, și de minuni,
Măcar un solz de pește, să-ți sature amarul,
Deși aici se roagă, din lume, cei mai buni –


Să nu crezi că primi-vei mai mult de-o vorbă bună,
Mai mult de-un sfat, și-acela, plătit cu vreun canon,
Să nu crezi că primi-vei, un spic, măcar, de humă –
Aici e-o altă lege, în Duh, și-un alt Patron –


Și tot ce-ți dă materia, ce-a fost să tot viseze
Sybarisul, Gomora, și Universul tot –
Aici e doar țărână, și plângere-n asceze,
Având, deasupra, Rege, un om, un idiot -


Lăsați orice speranță, voi, cei intrați în casa
Unde e altul, darul, pe care îl primiți –
Și de e tristă viața, și de e goală masa,
Luați, mâncați! Acesta-I Iisus – Fiți fericiți !


Și se mai spune încă, că într-o altă lume,
Vom fi sătui cu toții, și drepți, și împăcați -
Dar mântuirea noastră nu are nici-un nume,
E Duhul, împreuna, al unor vieți, de hume -



Ce nu am fost, pe Lume, vom fi, în ceruri, frați?