purtau geci de piele roase în coate
și cămăși careiate
nădragi înguști pe gleznă eșarfe colorate
rucsaci cazoni și ghete perforate

în tălpi

și sufereau de gât de șale
de indigestie de la sarmale
căci doar la vremea lor mâncau
s-ajungă pe tot anul (reușeau!)

și mult umblau

prin ploaie mai ales
cu-alura lor de geniu ne’nțeles
cu veșnicul chiștoc în colțul gurii
și-un simț deteriorat al băuturii

erau frumoși

când ochii erau calzi
și dezveleau din șaluri lungi grumaji
luau la întrebări un om desculț
o babă cu semințe sau un plod
cadorisind și ultimul bănuț

umpleau mansarda veche de norod

dar toate astea nu s-au petrecut
în timp știut
doar visele-i mai țin
în viață triști prin somnul citadin
și poate cântărețul de la colț

cel mut

___
N.B. Interzis a se introduce pe blog-uri personale și alte site-uri
fără acceptul expres al autoarei. Mulțumesc.