in jurul lui nu mai sunt oameni ci raze



ca si cum ar fi sfoara intinsa a unui sinucigas
ori un firicel de fum de marihuana
sau bara verticala in jurul careia se infasoara
o fata serpuitoare cu fundul mare in forma de elice,
el alege drumul acesta abrupt care duce la benzinarie
isi aprinde o tigara
sau poate ca da foc Marelui Vis Inutil,
si urca treapta dupa treapta simtind crampe in esofag
sau coboara alteori, sarind cu usurinta si cate trei trepte o data,
important e ca liniile curbe au disparut
ideile si sentimentele tasnesc dupa traiectorii drepte
ce sparg vitrinele ca niste sageti,
in jurul lui nu mai sunt oameni ci raze
poate ca el este acest nisip care se scurge
printre cele cateva catele vagaboande cu care impart
urletul strazii muscaturile si linia dreapta a electrocardiogramei
dupa ce fumul s-a risipit