există zodii din care muști și devii transparent

de la o vreme
anais își poartă urmele de lacrimi pe spate
ca niște solzi
când mă sărută îmi alege tăcerea
aceeași

la noapte ea va veni în locul acela nu voi scrie
niciun poem despre pântecul ei îndesat cu câlți
și piatră

e ca și cum mi-ar strânge carnea între dinți
carnea mea roșie ca o gură flămândă

anais are mersul apăsat pe străzile trasate cu cretă
nu există ferestre doar
fecioare cu lumină sub limbă
care dorm aliniate în paturi de sticlă

de la o vreme ea dansează blues pe icoane
la marginea lumii acolo unde poeții cântă cu gura închisă

vei plânge rătăcito astăzi Dumnezeu s-a oprit
la limita de siguranță a poemelor





Timișoara din drum de sine.