Atelier agonia


Hei voi!
Am priceput mai mult decât am vrut
Aici, pe domeniul agonia
Fete finuțe și băieți frumoși
mi-ați spus „ești fain, marfă,
realy cool, ești chiar ciumeg”
acolo unde nu mai e ciungă
și nici semințe de floare cu idei,
acolo dinspre școală cătra casă
și scuip și mă gândesc întreg
că sunt silit să mă întorc veșnic acasă,
dar ce ne facem cu cravata mea de pionier
chiar mă lăsați singur s-o calc
cu limba mea absconsă,
noduroasă.

Sigur nu m-ați lăsa cu chipul pe sub fustă,
Când scriu o poezie așa vetustă.

Atunci citesc.,?
„Dincolo de cărți, liniște-adâncă…
Un nesfârșit deșert de așteptare
naște miraje în fiecare minut,
străine de cele ce-au fost,
de cele ce nu s-au ivit încă.
Suntem într-o poveste, fiecare,
împinși de-un duh necunoscut,
mereu în căutarea unui rost,
unul aparte la-nceput,
apoi, doar unul oarecare.”

Scuze, m-a luat gându pe dinainte
Vroiam să spun c-atuncea când citesc
Frate, soro
După ce i-am zis lu Mihăiță
Mai termină cu Satriani tată,
Că trebuie să te duci la muncă,
Mă lipesc de câte-o carte
Și mi se pare mereu că toți
Vrem mai mult de la zi
Și zicem până la urmă
„fie ce-o fi huuuuuhaaaaaaa!

„M-ascund și eu pe unde pot
și mă petrec cu timpul și cu voi.
Să ies încerc, să mă feresc să mor,
să prind o umbră dintr-un gând,
un gând ce n-a găsit cuvânt,
să-mi fac aripe mai de soi
și să m-arunc direct în zbor.”

Dacă nu mă lăsați să mă uit în secret,
Voi deveni puțin indiscret.

Nu mă luați în seamă, că sunt de la atelier,
Mereu gândesc peste mână.
Aici mă simt eu bine ce vreți?
Iar voi sunteți, pe bune, faini,
Dar ce vroiam să spun
E că mi-ar plăcea să mă exprim și eu frumușel,
Așa cum v-am arătat mai sus.

Dacă nu e voie, și voi și eu în parte,
Noi vom avea un discurs efemer,
Căci atunci rămân niște fete,
Frumoase nu-i vorbă, aici la site
Care ne sunt mame și tate
Și ne pun stele ca la secu
Iar noi spunem:
„Orice, dar vreau la atelier!”
huuuuuhaaaaaaa!