cu urlet amărui-metalizat
mântuirile-mi pe jumătate le simt mai intense
decât orice sejururi printre extazuri
îngerilor cu glaucom cândva le-am născocit porecle
sinucigașe porecle care se lăsau cu tăieri de aripi
și de vene verzui-obsesiv la fiecare autodelir angelic
îmi frapez existența experimentând păcate chirurgicale
ba un transplant de zbor în triunghiuri ba o incizie asupra umbrei
n-am să fiu niciodată un sfânt decolorat de vreme pe icoane
o singură stare doresc a mă cuprinde pe de-a-ndoaselea
de la picioare la cap până la sufocare
starea de a fi chemare într-o nechemare a liniștii
starea de a mă interzice ca om cu multe euri
starea de a face râsul să plângă
starea de nemulțumire de mulțumirea mea
starea de nestare într-o bunăstare cu devălmășia
insinst cu ecorșeurile sub formă lamelară
încăpățânat ca un lup violet ce-și devoră pielea
exasperarea dinților îmi provoacă senzații de vomă
exasperarea îngerilor îmi provoacă năpârliri pe suflet
și starea de a fi singurul ecou viabil
al unui urlet htonic
venit din adâncuri personale
neexplorate pe de-a-ntregul