am pus frigul în tălpi și teama în unghii
ți-am îmbrăcat umbra trupului
în fiecare pas am închis o distanță
între noi și tu cel de azi
lipit de călcâie
strigătul lățește o baltă de cer
spre care arunc toate zilele
plec fără să aflu întoarcerea
plec într-un nor
din care voi mai ploua uneori
când toate femeile pe care le vei iubi după mine
vor șterge cu umbre de trup
urma mea