3 pași și un sunet absurd
Mă-ndrept spre lumină...
O voce în capăt aud...


Natura-și refuză dreptul la viață
Din toate și tot albul mă-ngheață
Monoton și constrâns aștept ca să treacă
Iarna cea albă și plină de viață.

Urmează un strigăt, un fel de chemare
Un suflet și-așterne petala la soare
Explozii de muguri de-un verde deschis
Anunță alaiul că nu e un vis.

Ca intr-un delir de galben aprins
Sunt șocat și observ că totu-i permis
Limbaj trivial și scurt, doar la-ntâmplare
Mă face să fiu mai atent către soare.

Un gri étonnant, ambiguu și clar
Culori ce renasc dar foarte bizar
Peisaj schimbator, anemic, hilar
Reneg faptul că renasc iar.