singur și trist în fața unei tastaturi negre
precum o patinatoare într-o rotire corelată cu tine,
îmi vin gânduri ascuțite, să intru pe gheață, să țip înecat,
poate ca un fanatic cu o grenadă în gură,

nu mai știu literele pentru care am fost la grădiniță,
ochii mei salivează în felul lor habotnic,
aproape ca o icoană pupată de toate babele satului,
ca un dascăl de catifea peste un glas de oțel laminat,

omul își aruncă toate speranțele în cifre
numai pescarii stau neliniștiți în patinoar,
inutili și prostiți dau din cap ca și cum ar înțelege…

cu afișul în brațe stau în primul rând torcând,
mormăind ce ești tu ca un soț de elegie,
toate cu o octavă mai sus.