UNUI AUTOR

Chiar de scrii câte-o prostie,
Nu te crede nătărău;
Este o dovadă vie
Că gândești cu capul tău.

UNUI BIBLIOTECAR & SCRIITOR

De când pledezi ca scriitor,
Pe șefii tăi îi trec fiorii:
Au câștigat un autor,
Dar au pierdut toți cititorii.

UNUI SCRIITOR

N-a râvnit nici laude deșarte,
Nici un monument la țintirim,
Dar abia după a zecea carte
A ajuns, în fine... anonim.

SCRIITORI ȘI CITITORI

Trăit-au fericiți, în armonie
Pân’ demonul veni și-i ispiti
Pe unii cu plăcerea de a scrie,
Pe alții cu tortura de-ai citi.

SURPRIZA

Eu nu citesc, sunt scriitor
Dar am deschis o carte,-n fine,
Ca să constat, cu dulci fiori,
Că unii scriu mai prost ca mine.

ȘEDINÞÃ LITERARÃ

După ce s-au săturat
De nimicuri și bârfeală,
O tăcere s-a lăsat...
Doamne, ce spirituală!

UNUI CITATOMAN

Opul său ne sugerează
Că e avizat în arte;
După felul cum citează
A citit și el... vreo carte.

SATISFACÞII DE OAMENI CULÞI

Din biblioteci, atâția cititori
Spre casă merg cu chipuri fericite;
Sunt deserviți frumos de niște flori
Ce-ți împrumută cărți... gata citite.

FILOZOFI ÎN BIBLIOTECA INSTITUTULUI DE MARXISM-LENINISM

Când au văzut în ce banalitate
E înecat al cărții paradis,
Cu pizmă se gândiră la Socrate,
C-a fost mai înțelept și nu a scris.

GAFA „MAESTRULUI”

În loc să-și spună epitaful,
Și-a scris pe carte autograful
Și-acela l-a trădat – procletul! –
Că nu cunoaște... alfabetul.

DON JUAN, COAUTOR

Plăsmuiește Don Juan
Zi de zi câte-un roman:
Cu nevestele de dor –
Doar romane de amor,
Cu neveste-securiste –
Doar romane polițiste.

DIOGENE LA BIBLIOTECÃ

A venit și Diogene
La bibliotecă-odată
Și l-au dată pe ușă-afară
Fiindcă nu avea cravată.

LA VOLUMUL „O ISTORIE DESCHISÃ A LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA” DE MIHAI CIMPOI

„Istoria...” o lași deschisă,
Și-aluzia e înțeleasă:
Oricând intrarea li-i permisă
Doar celora chemați... să iasă.

BIBLIOTECAREI ELENA ROȘCA, LA LANSAREA VOLUMULUI „O CARTE DESCHISÃ A SUFLETULUI”

Deschisă este cartea ta
Cea plină de învățăminte
Ca să o poată lectura
Și inșii încuiați la minte.

PEGASUL PLAGIATORULUI

De-atâta goană, aburește
Pegasul său de împrumut,
Iar el mereu îl tot zorește
Spre bibliotecă... la păscut!

VIAÞÃ DE STUDENT

Îmbraci o haină mai comodă
Și fuga iar la discotecă,
Căci a ieșit demult din modă
Umblatul la bibliotecă.

PLAGIATOR FÃRÃ NOROC

E contestat de cititor
Și criticii îl denigrează,
Deși nu-i rău plagiator
Dar rău e tot ce plagiază.

GRAFOMANUL CÃTRE REDACTORUL SÃU

Eram convins că studiul e bun,
Dar fac aici și-acum o constatare:
Abia după subtila-ți redactare
Am înțeles ce-am vrut în el să spun.

NOROCUL

Cu harul său de scenarist
Poate-ar ajunge scriitor,
Dar are-un clenci, e umorist...
Noroc că nu are umor!

POETUL ȘI MUZA SA

Muza infidelă l-a abandonat,
Dar nu o condamnă cu asprime:
A fugit la un confrate talentat
Ca să mai ciordească niște rime.

POEÞI DE IERI, DE AZI

Dadaiștii, beți de poezie,
Tropii-și izvodeau în pălărie;
Cei de astăzi, realiști sadea,
Nu mai izvodesc nimic... sub ea.

MINISTRULUI ICS

Domn’ ministru Filaret,
Pân’ mai ieri analfabet,
Alfabetul a-nvățat
Și deja e… agramat.

POST-MORTEM

Cartea s-a născut, vai! Moartă,
Dar în loc de epitaf
Pe mormântul ei maestrul
A prăsit... un autograf.

STRÃMOȘUL EPIGRAMISTULUI

Surprins de-o-ngemănare de silabe,
Un cimpanzeu căzut din pom pe gânduri
S-a ridicat poet în două labe
Să scrie pe tulpină patru rânduri.

POETUL (DUPÃ PASCAL)

Printre mâncăi ce huzuresc sub soare,
Căci nu-i umbrește gândul sau cuvântul,
Poetul e o trestie gânditoare;
Adică e flămând de-l bate vântul.

UNUI CONFRATE DE CONDEI

Când văd cum scrie, scrie
Doar vrute și nevrute,
Îmi pare lenevia-mi
Rarisimă virtute.

UNUI POET ANOST

Poete, harul nu-ți cunoști:
Ce bun ai fi ca șef de oști!
Cu poezia-ți hălăciugă
Pui orice inamic pe fugă.

POVAÞA ORTACILOR LUI LENIN

Înțeleaptă povață le dați
Celor tineri, săraci, hămesiți:
Învățați, învățați, învățați!...
Că de lucru oricum nu găsiți!

GÂNDESC, DECI REZIST

Sunt idealist,
Iată, am simptoame –
Cuget, deci rezist...
Până mor de foame!

CARAGIALE LA CHIȘINÃU

După alegeri epocale
Desfășurate pe la noi,
Nemuritorul Caragiale
Va scrie și... Năpasta-2.


HOTUL IN BIBLIOTECA

Având la pană mâncărime
Și chinuind zadarnic slova,
Veni să fure niște rime
Sau chiar pe…Rima Kazakova.

BIBLIOTECA PUBLICÃ

Poeții antici constatau
Că e spitalul pentru minte;
Ai noștri-s sănătoși, căci stau
În bar, cu sticla dinainte.

REÞETÃ PENTRU BIBLIOTECARI

Va fi un boom în biblioteci,
Lecturi de draga dimineață,
Când vom include-n cartoteci
Pornografia de pe piață.

IDEI LA MASA DE SCRIS

Din noianul de hârtii,
O concluzie fierbinte:
Scriu ca prostul… nebunii…
Nu cumva am prins la minte?!

UNEI BIBLIOTECARE SEDUCÃTOARE

Intrând în templul cărții câteodată,
Constat admirativ, fără rezerve:
Atâta-nțelepciune conservată…
Iar tu faci alergie la conserve!