ELOGIU

S-au rupt enorme bariere,
Și-a năvălit lumina,
În mijlocul acestei ere,
Te-ai ivit CRISTINA.

În haosul de nedescris,
De voioșie plină,
Triumfătoare ai descins,
Angelică CRISTINÃ.

O rază plină de splendoare,
Cu strălucirea ta divină,
Pentru mine ai fost Soare,
Prietenă CRISTINÃ.

Ce frumos e să visezi,
Dar nu asta îmi e vina,
N-aș vrea să te eclipsezi,
Tocmai tu CRISTINA.

Și al durerilor crunt val,
Lângă tine se alină,
Dar acum tu ești ideal,
Frumoasă CRISTINÃ.

8 August 1966