Îmi pare rău că nu sunt o ninsoare
să ning puțin, ca așternut să fac
potecii să m-aștern cu albul mare
ca pașii tăi să ii imprim cu drag.

Îmi pare rău ca nu sunt primăvară
să îți presar mirosuri reavene, perene
ca să-ți răsar în minte iar, și iară
să te trezești cu ghioceii-n gene.


Îmi pare rău că nu sunt vara caldă
să-ți coc iubirea, să o împlinesc
și tot eu să-ți fiu locul cel de scaldă
să-ți sting văpaia, să te răcoresc.

Îmi pare rău că nu sunt toamnă
să îți rodesc în vie viță roditoare
când tu ridici spre slavă ochii iară
mă vei vedea precis printre cocoare !