agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-07-30 | |
uite cum mi se încolăcesc brațele parcă aș vrea să duc la piept un gând greu care vrea să mă rupă de spate nu nu e o deprimare poate e chiar gândul despre cum să îmi schimb viața cum aș putea să trăiesc moale și pufos o casă a somnului pentru defulări constructive - minele săpate în hotelul piepților de unde diamantele lunecă pe felii de iertare și muncitori cu un singur ventricul verifică pașapoarte pentru țara păcatelor cu minuțiozitatea unui traficant, apoi toarnă acatiste cu bere și rom până înțepenesc cu viteza unei ciuperci bolnave de halucinații
sunt omul care și-a pierdut venele cândva în sîngele meu erau atâtea reacții chimice încât nu am mai suportat și m-am dezbrăcat de tine de mine de dumnezeu de satana și de toți oamenii care îmi erau datori cu o explicație – știe cineva ce înseamnă o frântură de neadevăr în structura osoasă a lumii - ca pe o boală te-aș fi înhămat la o sanie care să îmi care igrasia departe tu ai să mă aștepți să vezi soarele în privirea mea să alung de pe scoarța ta cerebrală, de ce nu spun animală, poate mi-e lene, poate creierul meu este o pastă de orz încolțit și mielina e doar o foaie de ceapa uscată - amintirile acelea mucegăite și verzi din vremea în care mă închideai în pivniță ca pe un spion kaghebist și mă lăsai pe întuneric până mi se decolora pigmentul iubirii să stau acolo să mânjesc pereții cu urletele mele de furie nu m-am înecat niciodată cu tine urlam frumos și cald ca un porc de guineea isteric mi-am aprins o țigară simt fumul cum mă umple ca pe un cavou plămânii mei trosnesc ca un arhipelag de corali sunt atât de plin de moarte încât știu că putem avea un copil nemuritor beau trăscău din talpa piciorului mersul meu pe genunchi în cârciuma din antecamera morții mă îmbăt atât de plenar încât stelele își pierd echilibrul și emigrează toate între degetele tale râzînd la picioare așa mi se schimonosește mie memoria primului tată cel care m-a gândit ultimul tată a murit sunt atâția tați între noi încât nu ne mai putem recunoaște îmi fixez ace de siguranță pe pleoape și dacă ai să vii eu o să fiu cel cu ochii închiși deschide-mă ca pentru autopsie cheile de la casă le-am păstrat în în cuierul de coaste respiră-mi aerul și bea-mi vinul plătește-mi datoriile și du-mă în bahamas maldive sau seychelles ai adresa algelor mele preferate facem împachetări cu fum și organizăm înmormântări cochete
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate