Am renunțat să mă plec
În fața chipurilor luminate
De inconștiența mizantropiei.
Mă rup de buchetul fantastic
Al viselor oilor ce pasc
Pe câmpiile unor minciuni suave.

Dă-mi drumul, superb demon,
Nu vreau să mai uit de neputința mea
Închis în sânul tău de ambrozie!
Te doresc departe, amintire fugară,
Oglindă întoarsă te vreau,
Nu am cu ce să îmi răscumpăr visele
Și fără țintă cred tot

Prefer să mă târăsc decât să zbor
În falsele decoruri
Cortina mă sufocă, public mut
Cu ochi pictați stângaci,
Am renunțat, vezi bine,
Nu mă chema...