Tu ești primăvara,
cu visele înflorite
în fiecare creangă de cais.
Alb și roz mă mângâie tandru,
iar sufletul meu, încearcă
să se desprindă cu fiecare
cuvânt care te cântă.

Tu ești vara,
cu soare fierbinte și roșii maci,
fiecare floare a grădinii mele
se înfioară sub atingerea ta,
Și-și înalță miresmele
în suavitatea albă a unei chemări.

Tu ești toamna,
cu ploaia caldă căzând haotic pe trotuare,
Și iubirea mea te așteaptă,
în fiecare noapte, cu aripile înălțate în zbor
și inima mea,
bate în ritmul ploii nebune.

Tu ești iarna,
cu fulgi mari de nea și sărbători.
Iarna pustie care mă frânge
și mă plânge în fiecare despărțire.
Cu ochi umezi și triști,
cu sufletul îngenunchiat
sub povara albului rece.

Tu ești un an,
mai mulți ani
și simt cum fiecare trece prin mine,
cum îmbătrânești odată cu mine.