agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-08-02 | |
„douăzeci și trei și cincizeci și nouă de minute”
am primit un ceas, unul nou voi păși într-o altă dimineață neatârnat de timp, umbră, intenție * de data aceasta voi duce gestul până la capăt și rugăciunea – orb voi înceta să mă bănui că aș avea pene doar din dorința de a mă vrea cu aripi * gol voi întâmpina ierbile noi nu-mi vor mai dizolva tălpile îmi vor scrie versul lor ca apoi să pășesc plutind nu mă voi duce drept acasă pentru o vreme voi țese cu mâna mea veșmânt fără teamă că nu m-ar recunoaște îngerul sau femeia firul îl voi trage din traiectorii ochi-icoană, ochi-cruce, ochi-lumină violet-auriu * dar unde am pus ceasul? Ah… genunchiul meu arată unu cincizeci și șapte, iar fruntea douăzeci și trei și cincizeci și nouă inima undeva pendul sub cadran alb-sidef liniște fâlfâit de aripi … contorsionându-mă îmi pipăi spatele! „de-ar fi” ce o fi în mintea mea cresc șoareci… nu, atunci de ce-mi pare c-aud un ronțăit sau cum ar trece trenuri magnetice, un fâsâit continuu… ar putea fi lumea paralelă – măcar de-ar fi o lume mai bună unde pacea nu-i o premisă iar iubirea îi știe pe fiecare pe numele mic, tutuindu-i unde dorul este abolit … utopii, știu cresc șoareci „Guliver” mi-am dus dorul în laboratoare pentru analize, aveam o bănuială as fi zis că-i amigdalită sau doar o gripă însă nu-i nimic… tulburări de pubertate crescuse, i s-a îngroșat glasul… o vreme când nu-l știam credeam că-i precum gazonul îl tunzi și gata! el este Guliver, iar eu un pitic în țara așteptărilor hei… un flăcău… vezi, nici nu mă mai aude! „din ecou” Sunt un ghem de litere, logogrifuri, taine mici , taine mari Sunt un capăt al libertății acestor litere atomii mei sunt astfel alcătuiți anume iubita a învățat atâtea graiuri, până și Braille și încă îi este teamă de semne pașii, umbrele, privirile mele sunt semne vântul știe să le deslușească, le poartă înțelesul pretutindeni rareori ecoul lor se izbește de fruntea mea din el îmi scriu versul și țipătul imploziv „de data aceasta” într-o bună zi am sfârșit prin a da divorț de mine însumi pentru nepotrivire de caracter, neglijențe, trădări la partaj a fost de-a dreptul penibil … cine-i celălalt ca sa-i dau ceva?! * un biet trup care nu cerea decât comprehensiune, hatâr de-o clipă, conștiență * Eul meu cum ar mai zâmbi fără buze cum ar mai gesticula fără sine chiar și fragil, imperfect? * Uite ce este – Mâine – să li se mai dea o șansă! Bine , dar de data acesta semnăm contract prenupțial! „dincolo” dincolo voi ajunge cu inima șchiopătând cine-mi va măsura degetele sau urma după cățărare pe muntele care suindu-l se scufundă iubirea m-a mutat în alegorii, cu durere metamorfoze repetate traducând gândul… dincolo dar până la urmă unde-i?! Valeriu Dandeș Ganea
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate