nimeni nu vine nimeni nu pleacă
de aici

am cada plină
citesc
nu e vin roșu nu-s lumânări
obsesii
nu cohen nici altceva
nu
am o carte
apa tace

probabil chinaski avea într-adevăr pieptul ca un dulăpior
lucrușoarele drăguțe și moi expiraseră
ca o cremă de bărbierit storcocită bine pe care nu te înduri să o arunci
jumătate din zilele lui sunt numai țâțe și pizde
rămân gura uscată vodka7 și foile de hârtie
nicio femeie pe care să o știe până
în ultima scamă de tandrețe
e mai bine că scrie și fute
așa nu va ști niciodată cum e să vrei să-ți bagi degetele pe gât să-ți verși inima creierul ce-o mai fi să zvâcnească pe acolo
să te simți gol și curat cu instalația gata
să înghită ce-o mai veni
e ușor să-ți pese și greu să nu-ți pese

de la cadă încolo se întind chinurile plățile și
luna de pe cer
se întâmplă atâtea și atât de repede
ar trebui să le iau pe fiecare în parte
sună greu prea multe
distanțele furiile greșelile
nesomnul
prea lungă viața înapoi
v-aș putea înșira ca pe spumă de pe o palmă pe alta
apoi pe mine peste tot
o minune de senzație și totul ar fi o piele nouă
ca hârtia
scârțâitoare
cumplit de albă

e mult de vorbit
nu pot scoate spune scrie
nimic
din ce sunt
și mi-e frig în apa fierbinte
ce s-a întâmplat cu sângele tău frumos , femeie?

lipesc gura de marginea apei
să curgă
toate vorbele și tot urletul
mă pot privi în ochi până mă golesc
în mine plutește o ciudată satisfacție
aș putea spune sadic
iubesc acest accident

te suspectez de suflet, alice