agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-08-03 | |
El :
O barcă ce se clătina Pe razele de lună; Un vis frumos ce se-mplinea În mintea mea nebună, Un August cald și fericit, Un număr norocos, Și-o zi în care pariam Pe tot ce-i mai frumos! O Vamă ce ne îndemna Să trecem peste ape! Și vântul ce se chinuia De lume să ne scape... Și plopii care se plecau Ocrotitor pe noi… Luceferi au sclipit atunci Întâia oară , DOI! Ștrengarii care păcăleau (Visând frumos,tot drumul) Pământul care îl călcau Că-n loc de doi sunt UNU! Atâtea amintiri-napoi Încearcă să te cheme Când singur stau și păcălesc Sectoarele de vreme… A viselor mai ești acum Prințesă și Crăiasă! Când zorii vin de după nori Din nou să te răpească. Nu-mi e de-ajuns un ceas,o zi, O viață te-aș tot cere! S-aduc regină florilor Și stupilor de miere! Dar sunt atâtea buruieni Ce vor să ne doboare… Tu știi că buruieni nu cresc Decât lângă o floare? Am învățat cum pot să fac Când lumea mea e crudă, Să plângă numai inima Iar ochii mei să râdă! În jocul nostru de copii Trăind ca în povești,, De-atâtea vise ne-am legat… Oare îți amintești? Dacă mai știi pe unde sunt, Te rog,vino aproape! Căci dorul e asemenea Lianelor din ape… "Oglinda apă se făcu, În ea i se arată! Și plopii crengile-și plecând Privesc această fată…" Ea : O zi de august ți-amintești, Când ele au fost sute Când îi spuneai că o iubești Iar tu iubeai mai multe!? Când ea ți-a spus de-atâtea ori, Că te iubea prea mult Tu o priveai nepăsător, Cu-n ochi suav si mut. O viață-nteagă ți-ar fi dat! Să o faci fericită, Dar ți-ai dorit să fii bărbat Și s-o ții înrobită. Era prea mult să o iubești, Era mult prea frumos... Tu n-ai știut să dăruiești! Erai neputincios... Când, ea, în brațe ți-a căzut, În acea noapte caldă, Tu, poate că ai prevăzut, Că va avea să piardă. La vremea dulce de atunci, Gândindu-mă-napoi - Sunt amintirile adânci, Ce ne doresc pe noi! Dar când o buruiană rea, A vrut să ne doboare, Erai adânc în viața mea, Erai o alinare!! Pe-atunci mă lua un dor nebun Și mă pierdeam în noapte, Aveam atâtea să îți spun! Atâtea adunate! Atâtea câte s-au tot strâns, Și toate mă dureau! Căci nu aveam cui să le spun.. Toate mă chinuiau! Si nopțile când cerul meu Mai plânge cu lumini, Sunt nopțile în care eu, Te chem să mă alini. Și ca-n final, să nu te uit, Plutesc în zare-albastră Iar gându-mi zboară înapoi Înspre bărcuța noastră…
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate