Nu știu de ce te văd prin stele,
prin norii ce curg pe tâmplele mele,
prin vântul ce-mi șterge o lacrima vie,
prin iarba ce-mi râde doar mie.

Nu știu de ce te simt când plouă,
când apa îmi rupe ființa în două
când trec peste bălți de lumină albastră
când ochii mi-s mări verzui la fereastră.

Nu știu de ce te aud când plâng
când cerul zâmbește departe în crâng
când trupu-mi se scaldă-n lumina-aurie
când iarba îmi râde doar mie.