Doar cu vin roșu ca sângele de taur
aș putea să-mi trezesc mătușile
care dorm la umbra zidului pulverizat
doar cu untdelemn sfințit le-aș unge pleoapele străvezii
prin care se văd irișii lor adânci ca fântânile

Nu și-au tăiat părul de când le-a doborât somnul
și pletele lor atârnă din cer
ca o ploaie neagră mirosind a crizanteme

De ani de zile nu și-au schimbat lenjeria dantelată
nu și-au scos pantofii demodați dorm așa încălțate
pe cearceafuri lunecoase precum lumina înserării

Pietrele scumpe de la gâtul lor nu mai strălucesc
iarba înaltă ațâță greierii sufocă demonii cu trupuri de insecte

Au trecut săptămâni și veacuri
de când nu le-am vorbit mătușilor mele
azi le strig: v-am adus vin roșu
sunt un copil de ceramică frumos ca un fruct
de ani de zile aștept să ies dintre picioarele voastre
neprihănite