Începutul tăcerii nu e tăcerea.
Totuși am uitat de cuvintele care să
Provoace apaluze între felul meu de-a fi
și bunul mers al lucrurilor.

Þi-ai tatuat pe spate umbra
Lăsând să se ghicească locul lăsat pentru lumină
Tocmai când îmi răgușiseră ochii
de atâta vid de culoare.

Talpă smulsă din propria-i urmă cu tot trupul.
Eu sunt deasupra ei prin tine.
Tu ești sub ea prin mine.

Hai s-o lăsăm pe altă dată. Ce zici?
Nu pot rămâne treaz prea mult,
Dar m-aș bucura dacă m-ai învăța
Să nu mă mai întorc pe partea cealaltă
Chiar de dorm.


în urmă timpul se dilată
cât să mă cuprindă