Iată viața mea:
Când a căzut valul am cules un melc de spumă.
De moarte nu m-am apropiat, de cadavrul ca molia albă.
I-am arătat perna în care am plâns
Să-mi ia trăsăturile feței.
Am încuiat apa verde în ceainic
Și acum stau cu un bolovan în cămașă,
Nu știu unde să îl așez.
Stivuiesc solzii norului-
Întunecatele coli: vinovății.
Devorat de privire;
Oglinzile nu-mi mai arată chipul.
Am imprimat palmele în tencuială,
Pentru când vor deschide fereastra.