S-a dus amarul vieții și salba de furtuni,
S-a dus iubirea dulce și patimile-n zbor,
Și poate și credință,dar poți să mai aduni
În tine vag speranța pierdută din amor.

S-a dus susurul apei în care ieri plângeai,
S-a dus plăpânda floare pe care ai cules,
Nu poți să te aduni dacă durere ai,
Și nici dacă trădarea pe tine te-a ales.

S-a dus salcâmul mândru sub care odihneai,
S-a dus ființa dragă pe care ai iubit,
S-a dus și veșnicia în care ieri credeai,
S-a dus astăzi și floarea pe care ai plivit.

S-a dus vicleana viață ce nu te lasă-n pace,
S-a dus vârtejul horii în care zici că zbori,
Plecată e și luna ce printre aștri tace,
Nu ți-a rămas nimic decât să vrei să mori...