dacă aș strânge secundele nopților în pumn aș scrie un poem pe care nu l-ar înțelege nici un actor: a 1 n X... – limbile tablei de șah arată fix doar caii și nebunii

celelalte se întind cu răutatea prăștiilor care vor lovi în bec și-n cuibul reginelor alb-negru ștergând cu broderia mânecilor tejgheaua regelui bețiv din rimă și prețul etichetelor din ramă

sar stele de sub unghii când bat eu darabana cerșetorii trec printre bancheri purtând în brațe ghivece de flori – cine scormonindu-se în buzunare va afla dăruindu-se în semințe dublul

când gura ta arată ca un ferăstrău sigur porți lenjerie de rumeguș presat atmosferic dacă plouă niciodată nu poți etala unei femei regele rămâne ca singură soluție patul

să dăm o tură unei ture pionii întotdeauna putrezesc în vitrina librăriilor din cozile noastre se fac viori din visele noastre garduri cu zborul înalt dincolo de care se ascund jumulitorii de păuni

într-o bună zi – poate începând de azi-noapte – toate acestea uita-se-vor copiii vor juca rișca zvârlind la un perete cărți fără nici o valoare de pe care pozele mirate vor cădea întrebând: de ce

! cum aș putea strânge secundele nopților în pumn când eu trec printre figuri geometrice cărând în mâna stângă lumânări și-n dreapta creioane colorate?