E plin de poezie
cum se spune
că în totul e D-ZEU.
În ziua I
nu duhul-sfant plutea
deasupra apelor,
ci poemele, care
erau dispuse
în lanțuri
polinucleotidice.
Acestea au fost
replicate,
pană
au reușit
să "curgă" pe retine
ca biții din Matrix.


poeziea necitită
are un spirit
de inferioritate
din cauza,
pur si simplu,
a (ne) omului.
Unde Poezia
există,
Există și un D-zeu.