mă întorc desculță către mine
mi-s tălpile goale, rănite și fierbinți
gleznele mi-s frânte sub gânduri
m-aș ghemui în mine ca într-o placentă
de vise
am învățat că trebuie să mă nasc munte
până să devin câmpie verde
cu flori sălbatice și râuri în căuș
de palmă

nu cred că am să încap azi în mine
azi știu că sunt o mare
am să-ți bat malul privirii încet
scuturându-mi scoicile lacrimi

drumul către tine
nu-l fac cu pasul, gândul sau amintirea
sunt un orb
te simt doar cu sufletul
nu am nevoie de tălpi!