dimineața te întinzi
pentru a te refixa în tine

palmele în palme
tălpile în tălpi
sânii în sâni

în curând va veni ziua când
îți vei arunca rochia de mireasă
cu un gest grațios și total

va cădea
încet
încet
timp de o viață de om
și albul ei se va sparge
odată cu noi
în mii de păsări strălucitoare

ne va cuprinde tunelul acela
de care vorbesc toți

va aluneca în jurul nostru
atingându-ne
peste tot în același timp

ne vom simți ca atunci când mergeam cu metroul
și geamurile fotografiau
ba întunericul
ba lumina

peronul pulsa

peronul
își deschidea
oamenii
mereu
în partea cealaltă