Soldatul de plumb


Soldatul de plumb iubea pe vecie
Frumoasa prințesă din albă hârtie,
Nimic nu cerea, căci deloc nu se cade
Un mândru husar, a cerși cumsecade –

Și ziua, și noaptea, în timpul cel mov,
Soldatul privea pe prințesă-n alcov,
El, plumb, ea, hârtie, dar amândoi bieți
Săraci precupeți ai sărmanei lor vieți –

Și mulți șobolani, și mistreți, vânzători,
Le tot ofereau adăpost, și culori,
Mulți colți, lacomi toți, tot pofteau, la husar,
Și alba prințesă, să-i guste, măcar –


Și vântul, doar vântul, în foc i-a împins,
Soldatul de plumb, și prințesa de vis,
Și-n urmă-le, iată, sub cerul fecund,
Rămâne cenușa din inimi de plumb …