devorat dar nu trist
mă aplec peste ultimul nufăr
ce-mi sfârtecă văzul să știu ce nu știu
că mirarea ce-o ții între palme
tăcerile toate le trece prin nodul
ce-mi explodează amintiri cu tine
vii sau nu vii

despuiat de cuvinte nu plâng
ci tremur în balansul crucilor libere
de umbre goale dar cu trăznete-n scoarță
mă desfac pe linia privirii tale
mai mult alb decat repede
zdrobit de uimire cad peste capul
celui mai nordic răspuns
lângă temple

delfinul ultimului nostru sărut
echivoc dar nu știu
cum să-l asemăn a zbor sau a gust
de fiori argintii ce-mpresoară
lumile văzute și nevăzute
în care mi-am ascuns teama
și mi-am înecat dorințele ce irump
către tine

te iubesc nu mai știu ci te-ating