Dirijabilul


Am început să cresc în apartament
un dirijabil din mușchi
cu nacelă din oase
legate-ntre ele cu
oțel de Kiruna, Suedia

Îl încarc cu gaze nobile
îl fac să se aprindă
să îi pocnească odgoanele
ce-l țin în dreptul ferestrei.
Dirijabilul? – tresare
ca un om adormit
pufăie și scârțâie
dă să zică ceva
cică ar vrea să zboare.

Acum, l-am dus mai departe de bloc
îl agăț de un salcâm
și continui să-l cresc
să-l umplu cu sânge de mlaștină
îndes în el furaje la fermentat
din care emană gaze vii –
ele sunt cele ce-mi adulmecă
dirijabilul
și-l fac să tragă de salcâm
să-l îndoaie
ca și cum ar începe un viscol

Năbădăios dirijabil!
Îi pun o piesă cu Antoine Dufour
dar dirijabilul meu e de nestrunit.
Uite-l că aprinde farurile
de zici că-i o casă din lemn iluminată a giorno
cu becuri extrase din crizanteme albe
ce-l pardosesc până spre motoare

Elicele-i cresc din lăcuste gigantice
și din acvarii pline de pești
prin el curg zefiruri și aburi verzui
iar aerul alb, dospind de tăuni,
adus din inima stufului,
l-am pus în cabina pilotului
drept busolă

Na! Dirijabilul meu a învățat
să mănânce văzduh răcoros
cablul cu care-l țineam de salcâm
s-a făcut de-acum arteră ce pulsează
cu copacul odată
în prelungirea pământului de sub oraș – pe aici,
dirijabilul extrage viermi amestecați cu ploi,
cu cadavre, cu rădăcini.
Și crește și crește – își face cabluri electrice din
firul de telefon
își naște compresoare din iarbă, se uită la mine
se umflă peste bloc, agață câteva antene
pe alea le crește la prova,
adulmecă de acum cartierul
și face o probă de motor:
ohoo – ce mai gaze curate emite,
de zici că-i un mort reciclabil,
hybrid, climate-like.
E mare, e mare – e cât un lanț muntos de acum
dirijabilul meu,
lăbărțându-se peste oraș
fragil ținut să nu fugă
de artera legată de salcâm.

Vântul nici nu mai bate
peste clădiri
Stelele nici că se mai văd
și mai trece o zi
și mai trece și-o noapte.
iar eu îi mai pun o piesă cu Antoine Dufour.
Se stârnesc tornade în corpul dirijabilului,
printre mușchii lui
încep să curgă râuri prin el
alunecă fluvii dospind de nisetri și somni
iar în ziua următoare
din oasele nacelei au început să crească păduri
încărcate de urși, râși, mistreți.

Acum, sub artera de carne ce și-o tot crește
ca să sugă pământul
miroase a zăpezile ninse în interiorul lui
cetină cade din dirijabil peste tot în oraș.
Aruncă lumină peste câmpii,
scârțâie pe deasupra clădirilor,
pufăie și huruia, neștiind ce să facă,
se uită la cer, dar încă nu-și ia avânt.
Oceane simțim, plutitoare,
cum își cresc mareele și le scad
înăuntrul dirijabilului –
mai lung decât un continent
mai gros decât o groapă abisală.

Pesemne că-n el, plutitorul
și prins de salcâm
circulă vapoare deja
se face comerț acolo, printre rafalele de Ar18
sau de He2, pe care îl fură din
reactoare atomice,
din mine pierdute și aer înalt.

Oh, dirijabil al meu!
De la un timp, chiar soarele a-nceput
să răsară și să apună
în el.
S-a lățit, dirijabilul meu,
de zici că-i un cancer stelar
umflat e și ușor precum Andromeda,
iar Pământul de care stă prins
prin artera groasă cât un siloz de acum
începe să sugă din el
din dirijabilul meu.
Pământul-pământ își ia hrană,
își umple continentele și oceanele
cu prisosul dintre nesfârșitele
palisade de carne
ale dirijabilului meu.
Quasari se amestecă în nacelă cu galaxii,
roiuri stelare se scufundă în stuful cabinei de pilotaj,
se rătăcesc în balenele ce înoată în el,
se plămădesc noi comete;
cât depre peștii-zburători dintre
fibrele lui, ei s-au strâns în bancuri uriașe,
rotitoare în jurul Big Bang-ului.

Și mai trece o zi
și o noapte și-o zi

De acum, în dirijabil e totul
nimic nu mai e în afară
totul e-n el
și continuă să hrănească Pământul
cu firimiturile căzute din
constelația carburatorului său – firimituri lansate
de-a lungul arterei
din cristal transparent,
curată ca o catedrală.

Aha! Abia acum pornește motoarele!
A prins să învârtă elicele,
se orientează
printre semnele rătăcite în stuful cabinei
caută prin zvonuri de glas,
prin eclipse și paralaxe
prin cânturi de vânt
prin aburi de iarbă – găsește ce vrea
tresare, și sforăie și-și ambalează motoarele
ce nu se aud.

Abia cum își începe
evoluția.
Zborul.