agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-08-28 | |
Ultimarmaghedon
Cei doi uciși îmi dau de furcă: huruie și grohăie, stele li se evaporă din răni și încă mai au putere să se arunce înspre mine așa, ca niște valuri mareice de sânge Dar nu mă las: le retez smârcurile ce le cresc pe spinare și le pisez gurile din care emană cețuri geroase. Of! – izbucnesc duhori petrolifere și se înalță un cor de sirene da’ ce, io-s prost să mă las? Le zdrobesc catargele de fier, le inund minele cu apă grea și cablurile de iarbă li le smulg – ha, ha! Atunci, din ei prind să se scurgă lave de trei feluri și mlaștini pline de semințe, iar la sfârșit vomită un smârc doldora de miasme din care se înalță păsări. Știu, știu, știu ce plan au în minte și mă retrag în colțul camerei. Îi privesc cum se târăsc, horcăind și scuturându-se – îmi zgârie parchetul cu etravele, ai naibii, îmi doboară tencuiala cu scările lor de fier, ticăloșii, iar din urechi le erupe un stol de albatroși ce se repede în display-ul bătrânului 586 de sub fereastră. Strig, îngrozit, dar e prea târziu! Albatroșii se și reped în digital, coborând în picaj prin conexiuni, năpădind serverele din cartier cât ai bate din palme: sunt gata să se răspândească în www. – Mai vrei? se înforțoșează unul dintre morți, zi, bă, mai vrei? întreabă el în timp ce jeturi de abur verde-i ies din nas, împuțind dormitorul. Gagica de-azi noapte tresare în pat, cum fac alea prin filme – chirăie și ea, ce să facă. Of, nici măcar o curvă nu mai e doar curvă, dar eu n-am ce să fac – trebuie să isprăvesc odată cu morții ăștia! Mă reped peste ei cu macheta lucioasă, aia de-am smuls-o din perete. Mă pun pe ei, le sfâșii pânzele ce li se ițesc din spinare și – bruuuf! Din ei se revarsă murene și râuri montane. Știu, știu, știu ce să fac: dau multe SMS-uri odată, repede-repede, cât să-i înfăș într-o plasă de unde, de biți și semnale. Și scriu și tot scriu SMS-uri, până ce meganăvodul eteric li se abate pe trupuri! Ha, ha – îi văd, prăpădiții, cum se zvârcolesc cu lentoare, îi văd, blestemații, cum icnesc bărbătește de zici că-s mistreți-ncolțiți. Mai lansez o salvă de SMS-uri și de data asta îi topesc de tot. Rap-ul lui eminem ce din ei bătea tactul caftelii, se înmoaie din ce în ce, ei încep să se scurgă, se preling către colțuri, pe baba de jos o inundă cu nafta, cu a broaștei-mătase, cu alge, cu nămol, putregai și putoare. Mă dau înapoi. Las baltă gagica, abia răsuflu, alunec pe scări, pe culoare, aud voci de aer găsesc ascunzișul tocmai în beci printre butii cu vin. Mi-e frig, dar deschid bijuteria perfectă ce prin crâncenă luptă le-am smuls-o. E lista cu morți încrustată-ntr-o piatră. Toți morții-s acolo și cei ce vor fi și eu, și Jim Morisson și Hendrix, și Cezar și florăreasa cur-mare și doctor Jivago. Îi citesc pe toți morții îi descânt, îi văd cum se-adună în haite, pe vii cum îi caută ce plan de bătaie mai au, ce cărți nescrise scot la iveală, de Freud și compania, de Aquino și Borges – doar-doar ar întoarce iar roata, doar-doar n-ar fi morți, doar-doar i-am mai crede mâncători, sexuali, plimbăreți, ucigași. Văd tot ce vor morții cum invadează TV-ul, cum intră pe net, cum lasă grafitti-n metrou, cum intră-n derivele limbii alături de noi cum se strecoară prin jocuri cum sunt, ca să nu fim doar noi și ca ei să nu fie.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate