rutina brațelor peste claviatură
transcrie glife pe ecran
din sentimente reprimate, vetuste

atât de calmă îmi pare întoarcerea în cuvinte
matură, povara lor afectivă

cine ar fi crezut că voi supraviețui mâhnirii
respiram aerul unui quasar îndepărtat
insomnie acută dincolo de retine epuizate

mă îmbrăc acum cu umbre de măslini
convalescență într-o acalmie temporară

nimic nu este permanent în ochiul furtunii
forțe contrarii se desfășoară în mine
quarcuri foșnesc subtil

celule mă recompun intermitent
incompletă, inima răz-
bate