conform mortului, îndoliații sunt chemați de la poartă
pipăie poalele hainelor și sporovăie cu picioarele încrucișate
ploaia de primăvară nu poartă doliu
spală lemnul moale și găina de dat peste groapă
ne-am strâns toți pe prispă, citim testamentul și privim
cum streașina curge în gura răposatului
e cochet; pălăria pe-o ureche și mâna strecurată
în buzunarul de la piept, ține bine tot ce mai ia cu el

pe coridorul principal, fuga se prescrie la broască
pragul e întins, Odihna, tămîiată cu frezii
țînțarii fac inele din stele. Alunecăm printre ele
sîngele cu solzi dă tîrcoale în zeghe, suntem singuri cu zeii
feșile cu gheață învăluie corpul inert, românia liberă
înșiră mizerii, boala nu mai are ce clătina
într-o neplăcută încetineală, îi dăm drumul la slujbă.