m-am așezat pe malul
sufletului meu,
cu capul sprijinit în palme,
privindu-l...

torente, spulberând petalele
lumii de vise,
smulgând rădăcinile speranței
și lăsând în urmă
un haos de clișee sfărâmate...

oglinda apei, liniștită,
reflectând în ea
ochii tăi...
dar în adâncuri
tumultul încă nerostit
își țese drum...

apele repezi,
cer rădăcini puternice...
dar apele adânci...